First page

Ziua 37: trafic infernal spre capitala antică

Posted by on Sep 6, 2012 in Blog, Contest, First page, Unknown VIETNAM | 0 comments

Ziua 37: trafic infernal spre capitala antică

Am început ziua bine. Am descoperit mâncare bună la restaurantul hotelului. Căutaserăm peste tot, numai unde era mai evident nu. Acum, cu burțile pline, puteam începe marea aventură pe motocicletă. Ne-am așezat lucrurile, am urcat pe ea puțin neîncrezătoare și…am plecat. Stelian conducea…puțin cam incert, ce e drept. Nu mai urcase de mult pe o motocicletă și trebuia să se obișnuiască cu greutatea ei. Am pus 4 litri de motorină și am intrat în traficul…cum să îi spun..înfricoșător? Eu stăteam ca înțepată și mă uitam la motocicletele care treceau în viteză pe lângă noi, la...

Read More

Ziua 36: tren,hotel și toate cele

Posted by on Sep 6, 2012 in Blog, Contest, First page, Unknown VIETNAM | 0 comments

Ziua 36: tren,hotel și toate cele

Trenurile din Vietnam arată mult, mult mai bine în pozele de pe net.  La 4 jumate dimineața eram în gară și așteptam să fim anunțați câte minute are întârziere trenul…30. Cu 5 minute înainte să sosească s-au deschis ușile spre peroane. Oamenii nu au acces la peroane tot timpul. Nu știu dacă e pentru protecția lor sau pentru a se evita călătorii fără bilet. Biletele sunt controlate la usă, înainte de a intra pe peron. Într-un final am urcat în vagoane, am intrebat în stânga, în drepta…și ne-am găsit locurile într-un vagon plin de gunoaie pe jos,  cu scaunele murdare. Am mai...

Read More

Ziua 35: dezolare pe malul mării

Posted by on Aug 29, 2012 in Blog, Contest, First page, Unknown VIETNAM | 0 comments

Ziua 35: dezolare pe malul mării

Ne-am trezit cu noaptea în cap să prindem autobuzul pentru care făcuserăm rezervări. Se presupunea că e tourist bus, dar ne aștepta o mașină cu mai multe locuri. Drumul de 4 ore m-a obosit mai mult ca unul de 12. Stăteam înghesuiți, fiind mai mulți oameni decât locuri, geamurile toate erau deschise și părul îmi zbura în toate direcțiile, șoferul conducea ca un bezmetic…pe scurt, am fost fericită când am coborât în autogara din Dong Hoi. Dong Hoi e unul din orașele care au fost puncte militare în timpul războiului, despărțit în două de un râu lat, cu ieșire la o mare murdară, pe care se...

Read More

Ziua 34: ruine uitate și oameni necăjiți

Posted by on Aug 29, 2012 in Blog, Contest, First page, Unknown VIETNAM | 0 comments

Ziua 34: ruine uitate și oameni necăjiți

Stăteam azi dimineață la masă când s-a apropiat de mine o bătrână cu un teanc mare de picturi pe mătase. Mă tot ruga să cumpăr, îmi arăta mătasea, că e de calitate, la un preț foarte mic…Mereu sunt pusă în încurcătură în situații din astea, când vin la mine bătrâni și mă roagă să le cumpăr produsele, cu priviri disperate. Aș vrea să îi ajut pe toți, dar banii abia ne ajung și nouă. Iar dacă le spui asta acelor bătrâni, se uită neîncrezători la albul din tine, care în viziunea lor generalizată e plin de bani..altfel nu ar fi aici, în capătul ăsta de lume. Cum să le explici că țara de...

Read More

Ziua 33: zi liberă

Posted by on Aug 26, 2012 in Blog, Contest, First page, Unknown VIETNAM | 0 comments

Ziua 33: zi liberă

Deși nu era inclus în program, ne-am trezit la 3 jumate la prânz. Nu îmi pot explica cum am putut dormi atâtea ore, dar când m-am trezit mă simțeam obosită și aiurită, venită de undeva de departe. Pentru că tot era așa de târziu (în perioada asta la 7 seara e deja întuneric), ploua și nu prea aveam chef de gălăgia din oraș, m-am instalat pe terasă cu laptopul în brațe să mai scriu. Rămăsesem în urmă cu vreo 7 postări și erau detalii pe care le uitam dacă nu le scriam cât mai curând. Stelian s-a dus să vâneze poze prin oraș, iar eu nu am scris mare lucru. Mă copleșise o oboseală care poate fi...

Read More

Ziua 32: dorul călătorului

Posted by on Aug 25, 2012 in Blog, Contest, First page, Unknown VIETNAM | 0 comments

Ziua 32: dorul călătorului

Am urcat în autobuzul hodorogit și mi-am lipit fața de geam, așteptând să treacă cele 4 ore de drum, care între timp au devenit 6. Mergeam încet, încet și din când în când ne opream să mai luăm pe cineva la bord…aveam impresia că ne va lua o veșnicie să ajungem în Hue…Dar drumul e pe malul mării, și uneori marea e atât de aproape că îi simți răcoarea dumnezeiască într-o zi toridă ca asta. Într-unul din momentele când treceam foarte aproape de mare, am avut o senzație vie că dacă cineva ar încerca, ar putea merge pe apă și dacă aș fi văzut pe cineva făcând-o, sunt sigură că mi...

Read More