Ziua 56:Un plan mic pentru inimi mari
Azi dimineață m-am trezit cu un gust amar. Am privit plasa de țânțari și parcă mă întrista faptul că e prea curată. Simțeam un fel de vinovăție, mă obosea ideea că e prea curat locul unde stau…că mama Chi se trezește în momentul ăsta în casa ei deprimantă, fără geamuri. Parcă visasem toată săptămâna trecută, parcă ținusem ceva în palme, ceva important care mi-a scăpat printre degete…Am rătăcit cu privirea pe tavan ore întregi. Vroiam să fac ceva, dar nu știam ce, cum, de ce. Mă bătea gândul să îmi continui studiile în etnologie și să mă întorc aici cu un proiect mare care să îi...
Read MoreZiua 55:O despărțire
M-am trzit de jumate de oră, dar aștept cu ochii închiși…ce aștept, nu știu nici eu. A venit mama Chi lângă pat și am deschis ochii zâmbind. Fetele coseau pe prispă, iar pe foc se făceau inconfundabilele clătite de orez groase, pufoase, delicioase. Simțeam că o să îmi lipsească mâncarea aceasta simplă, dar atât de bună. Am mâncat în liniște, apoi am rămas tăcuți în jurul mesei, privindu-ne. Am cumpărat de la ele cerceii și pieptenele care m-au făcut “H’moangă”, am făcut poze de grup, poze individuale și ne-am echipat cu imensele noastre bagaje. Plouase foarte mult...
Read MoreZiua 54: O privire peste râu
Ultima noastră zi aici. Mâine se împlinește săptămâna. E liniște, parcă toată atmosfera e schimbată. Soțul mamei Chon e la casa din munte. Nimeni nu mai vorbește tare. Eu sunt obosită după noaptea nedormită și tânjesc după un duș. Pornim spre strada principală cu gândul de a cutreiera și satele de peste râu. Restaurantele de la strada principală sunt pline de turiști veniți în grupuri, fiecare cu ghidul lui. Suntem asaltați de femei care ne arată genți, portofele, pături și brățări. Ne roagă să cumpărăm de la ele. Mă uit cu coada ochiului la o cusătură complicată, dar vânzătoarea vigilentă...
Read MoreZiua 53: Din sat în sat
În sfârșit, o dimineață însorită. Parcă altfel e lumea când e soare. Țopăiam prin curtea încă noroioasă după ploaia de azi-noapte și mă plimbam de aiurea, când am văzut un grup de purceluși mici, adorabili, cu un pui de cățel drept conducător. Eram așa uimită că am alunecat și am căzut grămadă în noroi, speriind purcelușii care s-au împrăștiat. M-am ales cu o vânătaie mare pe picior, dar cel puțin nu mi-am rupt nimic. După ce ne-am luat rămas bun de la Sam care s-a hotărât să se întoarcă de tot în Sapa din cauza problemelor la stomac, am colindat satul pe drumul montan care duce spre Sapa....
Read MoreZiua 52: Sărbătoarea vinului nou
Ne-am trezit într-o agitație și o zăpăceală care mă amețea. Toată lumea se plimba de colo-colo, învârtea cu lingura în mâncare, spăla vase, deretica prin casă… Erau în casă mulți oameni pe care nu îi mai văzusem. Și toți erau într-o așteptare pe care nu o înțelegeam. Soțul mamei Chon pregătea carne de porc, femeile fierbeau orez și vegetale. Copiii alergau și se hilizeau furând orez crud din sac. În câteva minute s-a așezat o masă lungă. Fiecare punea pe masă ce pregătise până atunci. Mama Chon m-a anunțat că vor veni la masă toți prietenii familiei pentru a sărbători vinul nou. Eu...
Read MoreZiua 51: Drama de a fi femeie
E dimineață (pentru noi, pentru ei e deja ora prânzului) și soțul mamei Chon e deja beat. S-a așezat pe un scaun și cântă dintr-un instrument mare, care seamănă cu un cimpoi. Din când în când se mai oprește să tragă dintr-o pipă mare, de bambus. Mi se părea imposibil ca cineva să bea atâta țuică și să nu fie deja în comă. Ploua mărunt și mă plictiseau insistențele acestui om care ne tot punea pahare de țuică în mână și ne îndemna să bem. Așa că am plecat prin sat, deși o plimbare pe vremea asta părea sinucidere curată. Ne-am aventurat pe potecile unde noroiul era până la genunchi. Mai ales...
Read MorePartners
We are supported by
he Unknown Vietnam stage of the project will take place throughout all Vietnam, over 3 months. The project will start in Hanoi, from where the team will leave to Sapa. From Sapa, will be visited places less frequented, especially rural zones, where the team will live with the villagers, and they will try to surprise the part inaccessible to common tourists.
Satwa Guna 2012 – Unknown Vietnam
