Ziua 19: vin, comunism, dezamăgire
Ce am făcut azi? Nu mare lucru. Am mai colindat satul cu bicicleta, am căutat locuri, oameni, dar nu am găsit. Nu am simțit nici o chemare, nu am descoperit nici un loc. Ne-am hotărât să mergem mai departe, mai spre Nord, deși nu am făcut nimic în deltă. Nimic din lucrurile pentru care am venit. Plecăm de aici fără vreo fotografie, fără vreo conexiune creată cu locurile astea. Plecăm la fel cum am venit. Am ieșit afară pentru cină, în timp ce Stelian lucra la niște poze și m-am așezat în foișor, care era singurul luminat. La urma urmei, eram singurii cazați în hotel. Patronul hotelului a...
Read MoreZiua 18: plimbare, asemănări, vegetație
Bineînțeles că a durat ceva până am adormit după cele 7 ore de somn din ziua precedentă. După o noapte plină de filme pentru psihopați (în ultima vreme numai filme dubioase nimerim), ne-am trezit buimaci, în liniștea chinuitoare de la hotel (francezii plecaseră spre Phu Quoc, după ce le-am povestit cât e de frumos acolo și ne-au promis șă îl salute pe phucocel). Am luat două biciclete (poți lua bicle gratis de la hotelul ăsta) și ne-am pierdut prin junglă, fără vreo destinație anume. Făceam când stânga, când dreapta, după cum simțeam. Drumul se îngusta din ce în ce mai mult, deși continua să...
Read MoreZiua 17: liniște, junglă, oameni
Am ajuns și în Ben Tre, un orășel mic mai în Nordul deltei, în drum spre Ho Chi Minh. Lângă autobuz ne aștepta un tânăr cu niște pliante și poze în mână, să ne convingă să mergem la hotelul pentru care lucrează. Nu rezervaserăm nimic și era singurul din jur care avea o ofertă, așa ca ne-am hotărât să mergem acolo. Ne-am urcat fiecare pe câte o motocicletă, i-am dat rucsacul mare angajatului de la hotel, și ne-am lăsat duși 8 km, într-un sat, unde era hotelul. Pentru mine a fost prima dată când am urcat pe o motocicletă și eram de-a dreptul emoționată. Îmi înfinsesem unghiile în șofer și...
Read MoreZiua 16: pierdere de vreme
Bine am făcut că nu am plecat cu nici un tur. Azi dimineață m-am trezit pe la 6 și am vomitat sendvișul cumpărat de pe stradă, pe care l-am mâncat cu o zi înainte. Nu ar fi fost foarte plăcut să fi vomitat prin marketul plutitor. Cu o seară înainte am văzut un Metro lângă stația de autobuz și ne-am gândit să mergem să căutăm ciocolată și alte produse esențiale. Mai mult ne-am târât 5 km pe străzile aglomerate, prin soarele necruțător până la Metro, pentru ca acolo să nu găsim nimic din ce căutam. Singura ciocolată pe care o aveau era Snickers, la un preț exorbitant. În timp ce mergeam spre...
Read MoreZiua 15: superdong, autogări, deltă
Azi chiar am plecat de pe insulă, după 11 zile paradisiace. Eram la intrarea la hotel și așteptam să pornească mașina să plecăm în Estul insulei, spre port. Nu îmi luasem la revedere de la phucocel, voiam să îl văd, dar nu mă puteam mișca de unde eram. Pur și simplu parcă eram plantată în pământ acolo, la poarta hotelului și cred că dacă l-aș fi văzut nu aș mai fi plecat. Da, sunt o sentimentală, și m-am atașat prea mult de locurile acelea. Când eram pe punctul de a pleca, a intrat pe poartă Khanh, cu inocența lui candidă, a înțeles că plecăm și a dat doar din umeri cu un oftat trist. Dacă...
Read MoreZiua 14: diferențe, tradițional, lene
Este ora 10. Nu am mai plecat. Khanh a afișat un zâmbet larg când ne-a văzut. Cred că îi suntem dragi, printre atâția turiști care vin și pleacă fără să stabilească niciun contact uman cu el. Eu m-am bucurat ca un copil care se întoarce în locul preferat, deși nu am plecat niciodată de acolo. Motivul pentru care mai suntem încă aici este demn de noi: nu ne-am trezit la timp. Nu am mai făcut bagajele cu o seară înainte și ne-a fost prea lene să ne trezim la 5 să le facem, așa că am mai stat. Nu că mi-ar fi părut rău. Apa e foarte liniștită azi și plină de turiști care se bălăcesc. În special...
Read MorePartners
We are supported by
he Unknown Vietnam stage of the project will take place throughout all Vietnam, over 3 months. The project will start in Hanoi, from where the team will leave to Sapa. From Sapa, will be visited places less frequented, especially rural zones, where the team will live with the villagers, and they will try to surprise the part inaccessible to common tourists.
Satwa Guna 2012 – Unknown Vietnam
