Ziua 30: satul de olari
Azi dimineață la 6 eram pe străzile orașului. Voiam să îl văd cu magazinele închise, cu străzile pustii. Știam că trebuie să mă trezesc devreme pentru asta(vietnamezii se trezesc pe la 5 în general), dar a meritat. Eram singura turistă, localnicii mă priveau mirați, îmi zâmbeau…era frumos…străzile erau pustii, străbătute din când în când de bătrâni care se duceau la piață să înceapă ziua de muncă, ușile magazinelor și restaurantelor erau închise, era o liniște și o lumină perfectă. M-am plimbat așa o oră jumate pe străzi și pot să spun că a fost cel mai frumos timp petrecut în...
Read MoreZiua 29: sate, nunți, dans
Planul pe ziua de azi e să închiriem biciclete și să mergem hai-hui prin jurul Hoi An-ului, fără nici un plan. Am întrebat la hotel unde putem găsi sate, am ales unul din ele și în 5 minute eram ieșiți din oraș. Am luat-o pe străduțe laterale, pe cărări nebănuite, și ne-am lăsat duși de…muzică. Se auzea de undeva muzica dată la maxim și voiam să vedem ce e. Am ajuns la sursă și am descoperit un restaurant care arăta ca după război. Sticle de bere, pahare, gunoaie zăceau pe jos…Înăuntru era un bătrânel vesel, cu o bere în față. Tocmai se terminase nunta fetei lui și ne invita și...
Read MoreZiua 28: interacțiune, muzică, voie-bună
E cald, foarte cald în camera de hotel. Cu toate ventilatoarele deschise, gol fiind, tot curg apele de pe tine. Și sunt foarte ciudate camerele fără geamuri. Te izolează complet în timp și spațiu. Când te trezești nu știi dacă e zi sau noapte, în ce colț de lume ești, ce se întâmplă afară. De multe ori mă trezesc buimacă, îmi ia ceva timp până mă dezmeticesc și îmi amintesc întâmplarea semi-haioasă când m-am trezit o dată în toiul nopții, și timp de 5 minute tot îl intrebam pe Stelian…tu cine ești? Și eu cine sunt? Și în minte îmi venea ideea că trebuie să fie un om, că parcă așa arată...
Read MoreZiua 27: case de modă în stil antic
Încă nu știu de ce am ales Hoi An ca următoarea destinație, dar tind să cred că am ales bine. După ce ne-am instalat, am pornit pe străzile orașului cu o hartă în mână dată de recepționeră. Ne-a explicat unde trebuie să ajungem, unde suntem, dar după jumate de oră de mers, timp în care am întors harta pe toate părțile, ne-am dat bătuți. Cu siguranță orientarea în spațiu nu e punctul meu forte. Am întrebat în stânga și în dreapta și am ajuns în sfârșit pe malul râului, în centrul vechi al orașului, care s-a dovedit a fi la 5 minute de mers de la hotel. După un mic dejun cu de toate, am...
Read MoreZiua 26: cartier pe plajă
Azi am pornit fără nici o destinație prin oraș, destul de târziu de altfel. În timp ce ne plimbam, am trecut pe lângă o agenție de turism și ne-a trecut prin minte să întrebăm de bilete spre Hoi An. Am aflat că era un autobuz de noapte care pleca chiar în seara aceea. Ne-am grăbit la hotel să facem check-outul…sperând să nu fie probleme că era deja ora 1. Până am ajuns, până ne-am strâns lucrurile s-a făcut 2. Când a trebuit să plătim, recepționerul ne-a spus că trebuie să plătim încă jumate din prețul unei zile, pentru cele 2 ore peste ora 12, la care trebuia să eliberăm camera. Am...
Read MoreZiua 25: orașul fără activitate
Am ieșit la plajă la o oră destul de târzie. Soarele ardea îngrozitor, nu puteai ajunge la mare fără să îți arzi tălpile. Aproape nimeni nu stătea la soare. Ardea prea tare, nici o cremă de protecție nu îi făcea față. Plaja era mult mai goală decât ieri, oamenii se relaxau, activitatea lâncezea. Marea era atât de verde și de limpede, cu o temperatură perfectă. Mi-am zis că așa trebuie să arate camera Sambo…verde, densă, perfectă. Singura preocupare a localnicilor este să atragă turiști. Se pare că activitatea lor s-a transferat toată spre turism. Orașul e în continuă transformare,...
Read More