Ziua 3: comunism, capitalism, drum
Ne-am trezit cu noaptea în cap (încă suntem pe alt fus orar) și am plecat să aflăm cum ajungem pe insulă. Ne-am oprit la prima agenție de turism pe care am găsit-o și am întrebat. Pentru traseul la care ne gândiserăm noi nu erau foarte multe mijloace de transport, însă am primit o ofertă tentantă. La 20: 30 ne aștepta taxiul să ne ducă la stația de autobuze. Aveam să mergem toată noaptea până în Rach Gia, iar dimineață să mergem cu feriboatul până pe insulă. Dimineața era foarte frumoasă în Ho Chi Minh. Aerul era mai respirabil, deși motoretele nu conteneau să treacă de colo-colo. După un...
Read MoreZiua 2: somn, agitație, somn
Am auzit vagi bătăi în ușă, printre lătrături de câini. Nu știam ce visez: câinii sau omul care vorbește ciudat de după ușă. Câinii erau mai verosimili, dar încă o dată realitatea s-a dovedit a fi înșelătoare. Era proprietarul hotelului cel care bătea în ușă. Ne-a întrebat dacă vrem să luăm cina și a plecat. Noi am adormit din nou. M-am trezit sufocându-mă și am realizat că nu era aer în cameră. Era o căldură umedă care nu te lăsa să respiri. Mi-am amintit de întrebarea cu cina și am început să râd. Era într-adevăr târziu, 14: 30, dar nici chiar vremea cinei. Cred că era un motiv să vadă...
Read MoreZiua 1: diversitate, lux, intârzieri
Este vineri 13. Mereu am fost curioasă dacă această zi este într-adevăr nefastă, așa cum spune supersiția. Noi am înfruntat superstițiile și ne-am luat biletele de avion pentru o zi de vineri, 13. De fapt, am plecat din Milano pe 12 la 7 dimineața și am ajuns in Ho Chi Minh City pe 14, la 1 noaptea. Dar tot pe drumuri am fost și pe 13. A fost o așteptare interminabilă, bogată, interesantă. Am plecat spre aeroport cu inima strânsă. Mi-am lăsat cățeii în Piossassco, la ai mei. Mă simt de parcă mi-am trădat și părăsit copiii. Ei erau veseli, deși Bella simțea ce se întâmplă. Nu îmi rămâne decât...
Read More