Ziua 16: pierdere de vreme
Bine am făcut că nu am plecat cu nici un tur. Azi dimineață m-am trezit pe la 6 și am vomitat sendvișul cumpărat de pe stradă, pe care l-am mâncat cu o zi înainte. Nu ar fi fost foarte plăcut să fi vomitat prin marketul plutitor. Cu o seară înainte am văzut un Metro lângă stația de autobuz și ne-am gândit să mergem să căutăm ciocolată și alte produse esențiale. Mai mult ne-am târât 5 km pe străzile aglomerate, prin soarele necruțător până la Metro, pentru ca acolo să nu găsim nimic din ce căutam. Singura ciocolată pe care o aveau era Snickers, la un preț exorbitant. În timp ce mergeam spre...
Read MoreZiua 12: oameni, locuri, atașamente
Încă o dată m-am trezit uitându-mă la baldachinul patului și am avut un sentiment foarte familiar. Același sentiment l-am avut când am scos capul pe ușă să văd dacă e soare sau nu, am salutat cu un zâmbet muncitorul care lucrează la bungaloul vecin și m-am dus să iau masa, iar în secunda următoare câinele a apărut să mă pupe de dimineață. Eu îi zic phucocel (pentru că rasa lui cu creastă încovrigată există doar pe insula Phu Quoc). Mai interesant e că sentimentul ăsta a apărut din prima zi când am venit aici, și s-a amplificat cu fiecare zi și experiență trăită aici. Nu m-am atașat niciodată...
Read MoreZiua 11: biciclete,explorare,lună
Ne-am hotărât. Ne trezim la 7, închiriem biciclete și mergem să explorăm insula. Din păcate planurile noastre au fost sabotate de telefonul care s-a descărcat în timpul nopții și nu a mai binevoit să sune. Am deschis și noi ochii pe la 11 și ne-am târât mădularele obosite (am stat până la 4 dimineața să ne uităm la filme) în căutarea unui loc de închiriat biciclete. Până am mâncat, până am ajuns, până ne-am hotărât ce biciclete să luăm, s-a făcut 1 jumate. Iată-ne intrați și în traficul infernal al Vietnamului. Am început să pedalăm spre o primă destinație: Mango bay. Stelian fusese acolo în...
Read MoreZiua 10: zei marini, apus
Cele mai uimitoare lucruri la răsărit și la apus sunt prima și ultima rază de Soare. Spun rază la singular, pentru că sunt sigură ca e aceeași. Una e continuarea celeilalte. Pare a depune un efort extraordinar Soarele pentru forța cu care strălucește ultima dată, aruncând parcă ultima fărâmă de energie pe cer, dispărând apoi brusc, pentru a-și continua activitatea a doua zi, revenind cu aceeași putere. Noaptea, cu luna și stelele ei sunt doar menținerea constantă al acestui efort. Astăzi am urmărit Soarele și am descoperit niște pietre uriașe la marginea mării. Păreau mai bătrâne ca marea,...
Read MoreZiua 9: vis, comuniune, dans
Se pare că vremea pe timpul musonului e mult mai schimbătoare decât credeam. Eram azi pe plajă, în plin soare, cu un pepene lângă noi, cu aparatele foto împrăștiate peste tot, când am privit cum marea își schimbă brusc culoarea, valurile se măresc, iar în zare era ceva negru ce unea apa cu cerul, ca un roi de muște din filmele de groază cu tot felul de invazii. Vedeam “roiul” apropiindu-se, și am văzut ploaia cum se apropia cu repeziciune spre plajă. Ne-am luat lucrurile în grabă și am luat-o la fugă sub primul acoperiș. Eram oricum udă din cap până în picioare, bătea vântul, așa...
Read MorePartners
We are supported by
he Unknown Vietnam stage of the project will take place throughout all Vietnam, over 3 months. The project will start in Hanoi, from where the team will leave to Sapa. From Sapa, will be visited places less frequented, especially rural zones, where the team will live with the villagers, and they will try to surprise the part inaccessible to common tourists.
Satwa Guna 2012 – Unknown Vietnam
