Ziua 58: Un fel de muzeu pentru turiștii impresionabili
Ne-am trezit devreme, să ne luăm la revedere de la Sam, care pleacă în Laos. Era ciudată senzația de răscruce de drumuri, după ultimele 2 săptămâni petrecute împreună. După câteva ore de răspuns la mesaje, făcut liste și calcule pentru cele 3 mame, am pornit pe jos spre un sat din apropiere, de care ne-a zis Mao că e frecvent vizitat de turiști și ar putea fi interesant. Se cheamă Cat Cat, dar se pronunță Caca și e la 3 km de Sapa. Imediat ce am ieșit din oraș a apărut un ghișeu cu o barieră. Am vrut să îl ocolim, dar o femeie a sărit repede în fața noastră țipând Tickeeet!! Am cumpărat...
Read MoreZiua 57: Ritual șamanic și surprize
Dimineața asta mi-a adus o durere de cap insuportabilă. Am petrecut o bună parte din noapte trimițând mailuri și mesaje, încercând să adun oameni care să contribuie la cauza noastră. Eram atât de obosită încât abia am recunoscut-o pe mama Chi care îmi făcea din mână în fața hotelului. Am stabilit că mergem împreună în sat la prânz, nerăbdătoare să le spun de mica surpriză pregătită pentru ele. O parte din zi am petrecut-o dând detalii, preluând comenzi, făcând calcule. Am ajuns în sat mai târziu decât am preconizat. Eram foarte obosiți și ne mișcam cu încetinitorul. Am ajuns târziu la mama...
Read MoreZiua 56:Un plan mic pentru inimi mari
Azi dimineață m-am trezit cu un gust amar. Am privit plasa de țânțari și parcă mă întrista faptul că e prea curată. Simțeam un fel de vinovăție, mă obosea ideea că e prea curat locul unde stau…că mama Chi se trezește în momentul ăsta în casa ei deprimantă, fără geamuri. Parcă visasem toată săptămâna trecută, parcă ținusem ceva în palme, ceva important care mi-a scăpat printre degete…Am rătăcit cu privirea pe tavan ore întregi. Vroiam să fac ceva, dar nu știam ce, cum, de ce. Mă bătea gândul să îmi continui studiile în etnologie și să mă întorc aici cu un proiect mare care să îi...
Read More