Ziua 60: O despărțire nostalgică
Am fost tristă să aflu că recepționera hotelului a alungat-o pe Mao când a vrut să urce la noi să ne anunțe că e în oraș. Ne aștepta acolo, în fața hotelului, resemnată, cu sarcina prea mare pentru trupul ei mărunt. Avea în spate coșul pe care i-l promisese lui Stelian și zâmbea trist. Am stabilit o oră la care să ne întâlnim să ne luăm rămas bun. Apoi Mao a plecat să își termine treburile prin oraș. Ziua de azi s-a dus în plimbări de-a lungul Sapei. Când treceam prin piață eram recunoscuți de femeile H’mong din sat și asaltați cu sute de lucruri și rugăminți fierbinți: buy from...
Read MoreZiua 59: Încheierea unei acțiuni de suflet
Am mai adunat încă 351 dolari!!! Cu tot cu cei 87 de dolari pe care i-am dat deja celor 3 femei am strâns 438 de dolari pentru ele, de la oamenii care au cumpărat lucruri confecționate de mama Chon, mama Chi și Mao și de la cei care au donat. O rază de soare a ieșit din nori după multe zile ploioase și mohorâte, parcă pentru a se bucura cu noi. Când am coborât, am văzut-o pe Mao care ne aștepta în fața hotelului, așteptându-ne. Am petrecut o bună parte din zi așteptând ca tranzacțiile să fie complete, am făcut drumuri la bancă și alte treburi administrative. Am pornit apoi spre sat, seara,...
Read MoreZiua 58: Un fel de muzeu pentru turiștii impresionabili
Ne-am trezit devreme, să ne luăm la revedere de la Sam, care pleacă în Laos. Era ciudată senzația de răscruce de drumuri, după ultimele 2 săptămâni petrecute împreună. După câteva ore de răspuns la mesaje, făcut liste și calcule pentru cele 3 mame, am pornit pe jos spre un sat din apropiere, de care ne-a zis Mao că e frecvent vizitat de turiști și ar putea fi interesant. Se cheamă Cat Cat, dar se pronunță Caca și e la 3 km de Sapa. Imediat ce am ieșit din oraș a apărut un ghișeu cu o barieră. Am vrut să îl ocolim, dar o femeie a sărit repede în fața noastră țipând Tickeeet!! Am cumpărat...
Read More