Ziua 33: zi liberă
Deși nu era inclus în program, ne-am trezit la 3 jumate la prânz. Nu îmi pot explica cum am putut dormi atâtea ore, dar când m-am trezit mă simțeam obosită și aiurită, venită de undeva de departe. Pentru că tot era așa de târziu (în perioada asta la 7 seara e deja întuneric), ploua și nu prea aveam chef de gălăgia din oraș, m-am instalat pe terasă cu laptopul în brațe să mai scriu. Rămăsesem în urmă cu vreo 7 postări și erau detalii pe care le uitam dacă nu le scriam cât mai curând. Stelian s-a dus să vâneze poze prin oraș, iar eu nu am scris mare lucru. Mă copleșise o oboseală care poate fi...
Read More