Ziua 35: dezolare pe malul mării
Ne-am trezit cu noaptea în cap să prindem autobuzul pentru care făcuserăm rezervări. Se presupunea că e tourist bus, dar ne aștepta o mașină cu mai multe locuri. Drumul de 4 ore m-a obosit mai mult ca unul de 12. Stăteam înghesuiți, fiind mai mulți oameni decât locuri, geamurile toate erau deschise și părul îmi zbura în toate direcțiile, șoferul conducea ca un bezmetic…pe scurt, am fost fericită când am coborât în autogara din Dong Hoi. Dong Hoi e unul din orașele care au fost puncte militare în timpul războiului, despărțit în două de un râu lat, cu ieșire la o mare murdară, pe care se...
Read MoreZiua 34: ruine uitate și oameni necăjiți
Stăteam azi dimineață la masă când s-a apropiat de mine o bătrână cu un teanc mare de picturi pe mătase. Mă tot ruga să cumpăr, îmi arăta mătasea, că e de calitate, la un preț foarte mic…Mereu sunt pusă în încurcătură în situații din astea, când vin la mine bătrâni și mă roagă să le cumpăr produsele, cu priviri disperate. Aș vrea să îi ajut pe toți, dar banii abia ne ajung și nouă. Iar dacă le spui asta acelor bătrâni, se uită neîncrezători la albul din tine, care în viziunea lor generalizată e plin de bani..altfel nu ar fi aici, în capătul ăsta de lume. Cum să le explici că țara de...
Read MoreZiua 33: zi liberă
Deși nu era inclus în program, ne-am trezit la 3 jumate la prânz. Nu îmi pot explica cum am putut dormi atâtea ore, dar când m-am trezit mă simțeam obosită și aiurită, venită de undeva de departe. Pentru că tot era așa de târziu (în perioada asta la 7 seara e deja întuneric), ploua și nu prea aveam chef de gălăgia din oraș, m-am instalat pe terasă cu laptopul în brațe să mai scriu. Rămăsesem în urmă cu vreo 7 postări și erau detalii pe care le uitam dacă nu le scriam cât mai curând. Stelian s-a dus să vâneze poze prin oraș, iar eu nu am scris mare lucru. Mă copleșise o oboseală care poate fi...
Read MoreZiua 32: dorul călătorului
Am urcat în autobuzul hodorogit și mi-am lipit fața de geam, așteptând să treacă cele 4 ore de drum, care între timp au devenit 6. Mergeam încet, încet și din când în când ne opream să mai luăm pe cineva la bord…aveam impresia că ne va lua o veșnicie să ajungem în Hue…Dar drumul e pe malul mării, și uneori marea e atât de aproape că îi simți răcoarea dumnezeiască într-o zi toridă ca asta. Într-unul din momentele când treceam foarte aproape de mare, am avut o senzație vie că dacă cineva ar încerca, ar putea merge pe apă și dacă aș fi văzut pe cineva făcând-o, sunt sigură că mi...
Read MoreZiua 31: ruine ca atracție turistică
Ghidul a început să vorbească la microfon într-o engleză aproape de neînțeles. Ne-a repetat de 3 ori orarul turului, pe care trebuia să îl respectăm cu strictețe, altfel aveam să ne întoarcem pe jos dacă nu eram la autocar la eeilevăn forti faive. Aveam să stăm la ruine doar o oră, din cele 5 cât dura turul. Restul le pierdeam cu drumul. Uitasem de ce nu îmi plac tururile…dar altfel nu prea aveam cum să ajungem în My Son. Ruinele erau restaurate în mare parte, iar cele originale erau doar niște cărămizi, care te lăsau să ghicești că acolo odată, acum foarte mult timp, locul acela a...
Read MorePartners
We are supported by
he Unknown Vietnam stage of the project will take place throughout all Vietnam, over 3 months. The project will start in Hanoi, from where the team will leave to Sapa. From Sapa, will be visited places less frequented, especially rural zones, where the team will live with the villagers, and they will try to surprise the part inaccessible to common tourists.
Satwa Guna 2012 – Unknown Vietnam
