Ziua 2: somn, agitație, somn
Am auzit vagi bătăi în ușă, printre lătrături de câini. Nu știam ce visez: câinii sau omul care vorbește ciudat de după ușă. Câinii erau mai verosimili, dar încă o dată realitatea s-a dovedit a fi înșelătoare. Era proprietarul hotelului cel care bătea în ușă. Ne-a întrebat dacă vrem să luăm cina și a plecat. Noi am adormit din nou. M-am trezit sufocându-mă și am realizat că nu era aer în cameră. Era o căldură umedă care nu te lăsa să respiri. Mi-am amintit de întrebarea cu cina și am început să râd. Era într-adevăr târziu, 14: 30, dar nici chiar vremea cinei. Cred că era un motiv să vadă...
Read More